Cum se fac servetelele?

.

- Mami, vrei sa-ti spun cum se fac servetelele?

Vine un nene cu un topor mare, mare, maaare, se duce la padure si incepe sa dea intr-un pom batran.
- Auu, au! striga pomul. Ce faci? Ma doare!
- Am nevoie de hartie, am nevoie de servetele, trebuie sa te tai! si dadea cu toporul in pom.
- Auu, au, ma doare! Nu ma taia...te rooog...
Dar omul nu il asculta...
-Am nevoie de hartie, servetele s-au terminat, trebuie sa te tai!
... Si l-a taiat...
Apoi a venit un alt nene langa pomul cazut la pamant.
Avea in mana un cutit mare si ascutit. A inceput sa taie din pom, felii subtiri, subtiri, de aproape vedeai prin ele. A pus feliile intr-o solutie, ca sa le faca albe si acelea erau servetelele.
Le-a pus apoi in cutii si le-a trimis la magazin.

Cu cat aruncam mai multe servetele si hartie, omul cu toporul mare pleaca din nou la padure si mai taie inca un pom.

Aricila si Iepurasul Alb

.

Aricila manca cu pofta din gradina de legume, incepuse sa rontaie dintr-o varza, trecuse la un morcov, alergase pana in cealalta parte a gradinii ca sa manance si un castravete.
De cate ori ajungea aici i se parea extraordinar.
La desert, se lasa lenes pe spate, langa vita de vie din marginea gradinii si manca cate o boaba de strugure, aruncand-o in sus si apoi "Hap" o prindea cu gura.
La plecare isi desfacu tepii ca un evantai si incerca sa prinda cat mai multe boabe de strugure in ei. I le ducea prietenului lui Iepurasul cel Alb, care ramasese obosit,pe drum, ceva mai la vale.
- Mmmm, ce buni sunt strugurii pe care mi i-ai adus, zise iepurasul. Ufff! de ce sunt asa de obosit si nu pot sa ajung niciodata si eu cu bicicleta pana la gradina din deal??? Tu esti un arici asa mic, cu picioarele mici si totusi... poti sa dai la pedale pana sus in fiecare zi!!
Iar eu, am picioarele asa lungi si iuti si totusi obosesc asa repede si nu pot sa trec niciodata mai departe de biserica aceasta in ruina
- Hi, hi, hi, zice Aricila, am un secret pentru care sunt asa puternic si vioi!!
- Zi-mi si mie, zi-mi si mie, se ruga iepurasul
- Bine, iti spun, daca...ma intreci pana acasa!! si zbura cu bicicleta la vale si apoi din nou pe un deal pana la vizuina lui.
La vale se tinu iepurasul dupa el, dar la deal a obosit din nou , transpiratia ii curgea pe tample si a finalizat prin a impinge bicicleta goala, de la spate.
Cand a ajuns langa Aricila, s-a suit pe o buturuga si a inceput sa planga de necaz.
Pe Aricila il durea inima sa-l vada plangand, doar era prietenul lui.
- Biine, bine, iti spun secretul pentru care sunt asa de puternic si vioi. Asculta bine! In fiecare zi, dupa masa de pranz, eu ma duc incet in patul meu...
- Da, si?... interba iepurasul
- Ma asez cu capul pe pernuta mea...
- Asa, si?..
- Ma invelesc cu pilota mea si.....
- Si, si ?? intreba nerbdator iepurasul
- Si... ma culc!!
- Te culci?! Pai ce mare lucru e asta, am crezut ca o sa-mi spui ceva deosebit!! se mira iepurasul
- E extraordinar!!! spuse Aricila. De fiecare data cand dorm dupa-amiaza, imi incarc bateriile si ma fac puternic si apoi toata dupa-amiaza pot sa ma joc fara sa obosesc.
- E o prostie! nu ma culc, nu ma culc, mai bine ma duc in padure sa ma plimb.
Zis si facut. A doua zi la ora de somn, iepurasul a plecat la plecare prin padure si se gandea "Vezi?! de ce trebuie sa dorm, pot sa ma plimb in timpul asta!"
Nu termina bine acest gand ca dadu nas in nas cu vulpea cea pufoasa.
- Ce faci domnule Iepuras, singur, singurel, intreaba vulpea?
- Daa, zise iepurasul, Aricila s-a culcat de pranz, iar eu ma plimb.
Afland ca e singur, vulpea ii facu un ocol in timp ce se lingea pe bot.
- Aha si nu e ariciul sa te pazeasca cu tepii lui??
- Ti-am mai zis odata ca doarme de pranz!!
Dar nu termina de zis, ca vulpea se repezi la el sa-l prinda sa-l manance.
Cand vazu ca vulpea se repede la el, de abia reusi iepurele sa o ia la fuga spre sat! Si fugea, fugea... si vulpea dupa el.
Uff, ce-si mai dorea acum sa fi dormit, iar picioarele sa-i fie mai puternice si mai rapide. A sarit peste o buturuga, a ocolit o ciuperca mare de langa poteca si a trecut pe sub crengile fagului batran din marginea padurii. Dar obosea si fugea tot mai incet...si vulpea se apropia tot mai mult de el.
Cand sa puna laba de el..., vulpea se impiedica de o piatra mare... si cazu in nas! Poc!!!
Iar iepurasul nostru a fugit si nu s-a oprit pana nu a ajuns in pat!
O ora intraga a stat degeaba in pat, ca nu a reusit sa adoarma. A stat in cap, a stat cu picioarele pe pereti, s-a jucat cu manutele in aer, s-a sucit, s-a invartit, nu a mers...
- Aricila nu pot sa dorm dupa-amiaza! Ce sa fac?
- Am sa iti mai spun un secret: "Daca vrei sa dormi, nu e suficient sa stai in pat, trebuie sa iti doresti cu adevarat asta!"
A doua zi, dupa masa de pranz, Iepurasul Alb a incercat din nou...S-a lungit in pat si ca printr-o minune, odata ce si-a dorit, a reusit sa se scufunde intr-un somn dulce si odihnitor.

Sa iti mai povestesc, mami, cat de frumoasa a fost acea zi, dupa ce s-au trezit?
Iepurasul si Aricila s-au intrecut pe biciclete, pana sus in deal la gradina de legume.
Iepurasul alb s-a infruptat din toate legumele pe care si le dorise atat:
rosii rosii, morcovi orange, dovlecei galbeni, salata verde, struguri albastrii, sfela indigo si loboda violet.
Toata noaptea a visat iepurasul un curcubeu de legume si si-a promis lui insusi, de acum incolo, sa doarma in fiecare zi dupa-amiaza, ca sa fie in fiecare zi la fel de puternic si de vesel.

Sa dormi si tu mami dupa-amiaza, ca sa fi la fel de puternic si vioi ca si Aricila si Iepurasul Alb.




___