DOI PRIETENI

o poveste sensibila scrisa mai de mult de o buna prietena a mea, Anca C.


Sa zicem ca avem doi prieteni cu pasiuni commune. Se plac, se intalnesc, timpul petrecut impreuna ii defineste. Unul e X, altul e Y si amndoi iubesc florile. Cultiva, seamana, se bucura, isi hranesc sufletul prin hrana data de ele.
De la o vreme insa, X nu se mai regaseste in Y. De ce? Au descoperit ca pasiunea comuna ii defineste diferit. X iubeste cactusii. Pentru el sunt perfecti. Il reprezinta ca mod de viata. Forma fara forma cu crestere arbitrara, cu modalitati diversificate de aparare. Ii place asta. Se lupta pentru viata lor, cersesc putin de la el. Apa foarte rar. Cresc oriunde, in orice teren arid, se inmultesc pe orice colt de pamant, oricat de infertile ar fi acesta. A invatat sa ii respecte metodele si strategiile de autoaparare. Protejandu-i se protejaza astfel pe el. Gaseste noi valente, se descopera pe el prin plantele astea puternice si introvertite.
Y insa iubeste orhideele. Si el se regaseste in ele. Plante exotice, exuberante, bizare, traiesc prin comuniunea lor cu plantele din jur. In mare parte traiesc pe scoarta de copac si nu cer nimic de la el. Nu fac simbioza, sunt doar niste chiriasi amabili. Au o latura tenebroasa prin radacinile lor puternice din care razbate o latura vie si puternica- frunzele mari, palmate. Sunt plante pline de viata.
Dar contrastul nu e tocmai in cele prezentate mai sus, el se gaseste fix in esenta lucrurilor, in rodul lor, in modul acestora de a-si arata recunostinta pentru tot ceea ce le inconjoara. Vorbesc de FLORI. Tocmai asta e tot ce-I caracterizeaza in esenta pe cei doi prieteni. Cactusul introvertit aduna un an putin cate putin, acumuleaza, sta in amortire pentru ca intr-o clipa sa explodeze intr-o inflorescenta aproape ireala, cu un miros sublim. Toate astea le daruieste pentru o zi. Dupa asta se intoarce in hibernarea sa ca sa poata sa aiba putere si anul urmator sa o ia de la capat. X asteapta, priveste, hraneste, are rabdare pentru ca stie ca la un moment dat, chiar si pentru o clipa, toate increderea sa va fi rasplatita inzecit. Face ca totul sa merite.
Y e o persoana extrovertita si iubeste orhideele sale minunate care infloresc o data sau de doua ori pe an si isi pastreaza florile acelea minunate patru luni. Patru luni in care stie ca are langa el cel mai bun prieten, stie ca de la primul boboc pana la caderea ultimei flori se va bucura zilnic, strop cu strop de planta sa. Nu e la fel de intens ca X. Incet incet, interesul pentru minunata inflorescenta scade, o vede mai greu dar stie ca e acolo. E ca un dat. Ceva sigur. Se poate mandri cu ea.
Aici e intr-adevar marea dilema. Ce-I doi prieteni nu s-au certat niciodata, nici nu au de ce. Pot sa traiasca insa oare doua personae atat de diferite intr-un singur om? Pentru ca despre asta era vorba. Omul acela sunt eu. Pe cine sa aleg? Imi sunt dragi amandoi dar nu-I mai pot face apropiati niciodata. Sunt despartiti in esenta chiar daca au pasiuni comune.

20.09.2008