Camel

Era la marginea desertului. Peste tot inainte se vedeau dune si iar dune. Hamil statea alaturi de camila lui, o camila tinara si puternica, cu un harnasament bogat, ornat cu tinte de argint.
Soarele nu rasarise inca dar marginile rosii ale cerului faceau sa se vada imensitatea spatiului ondulat. Daca framintai in pumn un pic de nisip simteai umezeala diminetii si vedeai foscaind pe linga tine mici serpi, sopirle, scorpioni, gindacei care toti isi luau portia de viata gata sa se ascunda cind pirjoala va pune stapinire pe desert. Hamil, ascuns pina la ochi, invelit in mantia sa parea un print al desertului, si asta si era. Cind se suia pe camila era un beduin, cind se dadea jos era un beduout. Socoti ca mai avea de mers o zi si jumatate pina la oaza cea mare si daca mergea noaptea si dimineata putea ajunge doar intr-o zi. O lua incet la pas, iar camila stiind cit de mare era desertul isi calculase parca un pas lent, leganat si rar.
In zare se vedea virtejul unei furtuni de nisip si soarele ardea deja alb si cu pasii unei camile se ridica drept catre punctul unde nu mai exista umbre.. Spre amiaza facura un mic popas linga niste stinci , se odihnira putin si plecara iar. Noaptea cazu brusc si cerul se umplu de stele.Umbrele intunecate si alungite ale dunelor transformau totul in valuri de mare , pe care mergeai cu nefirescul pasitului pe ape. Racoarea aparea pe nesimtite incit pe la 1, 2 noaptea tremurai daca nu aveai imbracamintea de lina a beduinilor care-i apara si de cald si de rece.
Dimineata parca pasul camilei se iuti deodata; simtea apropierea oazei si pe la 11 vazura in fata pilcuri de palmieri , se intilnira cu alti beduini si in sfirsit ajunsera. Era o oaza mare cu trei fintini pilcuri viguroase de palmieri si inauntru un furnicar de oameni, camile, oi, ciini, strigate , un dute-vino de nedescris. Un iarmaroc plin cu corturi, tarabe , turbane, fesuri, burnuze,beduini, turci,egipteni, marocani, unii mai albi, altii negru – tuci ; se vindea , se cumpara,podoabe aduse din cine stie ce colt al lumii. Se vindeau camile, curmale ,masline,capatini de zahar, blocuri de sare, matasuri, arme, dar cite si mai cite nu se vindeau acolo sub protectia lui, bunului Alah si a apei. La fintini era cite un sir de oameni si camile nesfirsit, asa ca Hamil, printul desertului se departa catre marginea oazei unde se inaltau trei, patru rinduri de stinci ascutite, aruncate ca niste colti , un zid de 7,8 metri inaltime si citeva zeci de metri adincime. Se uita sa nu-l vada cineva, baga cutitul intr-o scobitura si foarte usor o stinca se dadu deoparte lasind un mic culoar. Trase camila de haturi dupa el inautru culoarului care dupa citeva rasuciri se infunda, apasa jos la baza peretelui din stinga si in fata se deschise o poarta in timp ce capatul culoarului pe care intrasera se inchise, rupindu-i de lumea cunoscuta. Dupa poarta , un lac inconjurat de palmieri, albastru ca ochii iubitei sale si printre ei o potecuta pe care ajunsera curind in partea cealalta a lacului unde isi lasa camila sa se scalde. Se indrepta catre o intrare cu doua usi masive din piatra , strajuite de doua coloane , intrare faurita sigur de faimosii mesteri ai ‘Orasului pierdut – Petra’. Intra si se intinse pe un pat cu baldachin luind in trecere o curmala aurie dintr-un sipet de argint.
De 2 ani , in noptile cu luna noua se intilnea cu iubita lui aici cind ea venea sa-i dansese si sa se iubeasca.Acum 2 ani cind ajunsese aproape intimplator in oaza, cum era mare iubitor de animale , salvase un pui de maimuta de muscaturile unei haite de ciini si din puzderia de lovituri ale unei haite de oameni.O lua in brate si pe cind o mingiia si-i dadea sa guste dintr-o banana o fata cu o feregea albastra care nu lasa sa se vada decit doi ochi acoperiti si ei de un voal tesut din fir de paianjen se apropie si-i facu semn sa vina dupa ea. Merse asa dupa ea pina in spatele oazei , linga stinci. ‘Hamil, print al desertului eu te-am vazut de mult si m-am indragostit de tine. Sint frumoasa cum numai in gradinile lui Alah vezi huriile si daca tu ma vrei voi fi soata ta dar sa-mi juri acum ca tot ce vei vedea de aici incolo nu vei spune nimanui,nici de mine sa nu povestesti cuiva, sa nu iti iei vreodata alta soata caci atunci toate stincile se vor prabusi si pe mine nu ma vei mai vedea niciodata. Jura Hamil cu juraminte infricosetoare si fata , Zenovia se chema ii arata acest paradis unde o astepta acum.
- ‘Cut ‘ – striga regizorul , ‘voi ati terminat filmarile pe ziua de azi, sa vina dansatoarele-hurii’
Hamil si Zenovia , obositi plecara din platoul de filmare si se oprira sa-si traga sufletul la o cafea. Ridicara cestile in acelasi timp si cind se privira in ochi un ceva simultan ii ingheta si se aciui in inimile lor. Fara un cuvint se ridicara, luara un taxi si ajunsera la aeroport . Acolo luara un avion catre Egipt si la Cairo isi cumparara cite un costum de beduin, de casa si de dansatoare . Cumparara doua camile si in curind erau in oaza lor si apoi printre stinci , linga lacul albastru ca ochi iubitei lui. De atunci nu mai fura vazuti niciodata, nici de oamenii oazei , nici de gramada de paparazzi . Doar din cind in cind, de deasupra stincilor un vinticel racoros aducea sunet de muzica cereasca si pe o stinca straluceau atunci,incrustate, doua cesti de cafea alaturi de care se afla un pachet de tigari Camel.