Valiza cu sare

Majordomul Garet era de 37 de ani in familia lui Lady Beatrice
de Grues pe cind stapina casei era mama doamnei actuale.
O vazu coborind scarile intr-un desabie culoarea nisipurilor,.
cu ochii albastri migdalati si un ceva ca un turban pe capul acoperit cu par rosu- foc (in copilarie o strigau – morcovul).
Mladioasa, cu picioare foarte lungi, umplea scara cu prezenta ei
si pe la receptii atragea privirile tuturor barbatilor, ba chiar si ale femeilor care se grabeau sa-si puna peste invidie masca admiratiei.
Sotul ei Cecil era indragostit mortal si ar face orice fapta pentru
a-si pastra dragostea ei sau macar aparenta dragostei ei.
Intra gata imbracat din micul salonas de zi ‘Ah draga mea esti minunata – ma simt vinovat ca trebuie sa te las singura dar dau o fuga pina la Londra sa vad cind pot sa plec in Argentina – peste 2 , 3 , zile sper’
“Garet te rog cintareste valizele. Nu vreau sa am probleme la avionul de Argentina. ’
Cind majordomul aseza pe cintar valiza argintie din aluminiu
si spuse tare ‘57 de kilograme’ – lady Beatrice remarca vesela
‘Cintareste cit mine, poti sa ma iei pe mine Cecil’ Cecil mormai ceva :
‘Garet am bauturi in valiza si te rog sa o pui afara in fintina arteziana chiar in apa pina cind o sa o iau’
Puse restul bagajelor in masina si cu un scurt la reverdere pleca in tromba catre Londra.

Majordomul spuse apoi politiei ca dupa 2 zile de la plecarea domnului i se paruse ca auzise un zgomot pe la ora 3.50 noaptea
dar cum zgomotul incetase imediat se uitase la ceas si adormise
crezind ca fusese doar un vis.
Dimineata nu o mai vazuse pe lady Beatrice si nici valiza din arteziana – asa ca speriat chemase politia. Politia investiga, ancheta
dar nici urma de lady Beatrice. Nici peste o saptamina, nici peste o luna nu gasira nimic si ramasese doar ideea nesustinuta de nici o proba ca sotul isi omorise sotia. Intr-un tirziu gasira in aeroport valiza argintie goala, fara nici o urma de singe sau altceva care sa probeze ca lady Beatrice ar fi fost in ea sau macar vreo bucatica de-a ei. Ramasesera doar marturiile majordomului despre discutiile din dimineata plecarii domnului Cecil la Londra si in valiza urme de sare. Sotul fu pus sub urmarire trei luni dar cum nu se gasise nici o proba trebuira sa inceteze observarea personala.
Apoi Cecil fu trimis de compania sa in Argentina unde se caza la hotelul la care avea retinuta camera, dar de a doua zi nu se mai auzi nimic de la el sau despre el.Politia Argentiniana alertata de Scotland Yard cauta orice urma dar Cecil se parea ca nu existase decit pentru sosirea la hotel, dupa aceea – neant.

Pe o coasta a insulei Bali, Cecil si Beatrice , cu 211 milioane de dolari intr-o banca din Elvetia – luati de la firma si adunati cu ce mai putura sa vinda din proprietatile lor se odihneau sub o umbreluta de soare.
‘ Draga Bea nu mai pot sta fara Garet, nu stiu unde mi-s hainele,
cine cu cine se asorteaza’ ‘Da ai dreptate ‘- il intrerupse Beatrice
‘Nici eu nu ma descurc fara micul dejun la pat, fara organizarea timpului si agendei de vizite…’

Majordomul Garet fidel casei in care a crescut, ca un ciine care asteapta pe mormintul stapinului, nu plecase si se ingrijea de casa. Ramasese singur, ceilalti slujitori plecasera.Pusese huse pe mobile, inchisese din camere si acum isi facea singur un sandwich in bucatarie, cu miscari triste si cu ochii pierduti.
‘Domnule Garet aveti o telegrama’ spuse tare postasul care intra in bucatarie si astepta paharul de vin pe care il oferea mereu Garet.
Dupa ce pleca postasul , Garet deschise telegrama:
‘ La aeroport ai biletul de avion pentru 22.06.2008 ora 14.23
Morcovul’.