Snitelul

In bucatarie, Doamna era suparata si toata supararea si-o varsa pe carnea pentru snitele pe care o batea de zor. Facuse 7 bucati si batea in continuare. In castron un viitor snitel mic si fricos se ascunsese intr-un colt ghemuindu-se doar, doar se va face scapat. Dar nu scapa si trebui sa-si intinda bucata aproape de limite , devenind transparent ca o foaie de ziar. Apoi gospodina , mai calma un pic le unse pe toate cu ulei , masindu-le si provocindu-le o destindere multumitoare.Micul snitel deja se simtea fericit si stilul asta de baie turceasca il revigorase. Fura presarate cu putina sare si piper si fura lasate la fezandat citeva ore, timp in care snitelul nostru apuca sa traga un pui de somn de frumusete in care visurile ii adusera o noua perspectiva asupra vietii. Si cind veni ora prinzului deja astepta cu nerabdare expozitia culinara unde bineinteles va lua locul intii. Doamna il trecu intii pe la machiaj, il trecu prin faina si apoi prin ou,apoi iar prin faina si iar prin ou si cind culoarea devenise aproape de aur il aseza incetisor in pesmet si pe o parte si pe alta, il batu parinteste pe o parte si pe alta si puse cu grija la bronzat in tigaie. Dupa citeva minute o paleta stralucitoare ca argintul il scoase usurel si-l aseza pe un platou alb unde culorile lui aurii- maronii erau scoase in evidenta.Asa facu si cu celelalte ,dar trebuie sa recunoastem el era cel apetisant.
Deodata un zgomot infernal patrunse in bucatarie, tipete, risete, bufneli. ‘V-ati spalat pe miini nazdravanilor ?’ ‘Daaa !’ raspunsera in cor nazdravanii si fara vreun anunt se repezira si luara de pe platou fiecare cel mai mare snitel. Se intrista un pic snitelul nostru pentru ca fiind mai mic fusese ocolit, dar imediat isi imagina ca el va fi dus la expozitie. Furtuna disparu asa cum aparuse, linistea se lasa,si snitelul nostru fu acoperit cun castron.
Catre dupa masa se auzira pasi usori si snitelul striga ‘ Ma vor duce la expozitie, la expozitie.’ Dar era domnisoara Florica care venise acum de la scoala si lua in mina micul snitel si aceasta vazu cu groaza cum dintisorii perlati ai domnisoarei se apropiau si deodata fu cuprins de o fericire mare cind realiza ca asta era menirea lui (nu aceea de a usca intr-un castron la vreo expozitie si apoi aruncat la cos) si era cea mai buna pentru ca domnisoara Florica era o fata frumoasa si desteapta si iubea florile si animalele si sigur ii placeau si snitelele.