Insula Mauii

O tara putin cunoscuta, mica, cu ceva munti si ceva mare, undeva pe drumul negutatorilor arabi catre China, negutatori care prin urmasii lor au dat tarii locuitorii de astazi.. Tara era condusa de un ‘Meic cel mare’ si cele 6 zone in care era impartita de cite un ‘Meic cel mic nr. X ‘ unde X este de la 1 la 6. Toata bogatia tarii o constituiau pepenii verzi cautati in toata lumea pentru gustul dulce, senzual pentru o stare de extaz pe care o creeau facindu-te sa visezi alte lumi. O comisie internationala a studiat timp de 11 ani compozitia lor , dar in afara faptului ca nu contin nici un fel de droguri , nu au gasit nimic special fata de alti pepeni verzi . Si totusi…
Iusuf un biet locuitor al Landului nr.2, sarac si fara nimic asa ca un pietroi neted peste tot de care nu se prinde nimic, tocmai punea ceva frunze de brusture noi pe acoperisul locuintei sale facuta toata din bete si frunze, dar pe care o numea ‘Locuinta sa princiara’. Ramasese orfan de mult si acum era un flacau in toata puterea, avind in muschi marcati cei 22 de ani de viata. Dinspre vale urca ‘fiscal-men’ cu un carut cit toate zilele sa ia cota de pepeni datorata statului. Cind il vazu Iusuf se scarpina dupa ureche si iesi inainte sa incerce sa explice ca anul a fost prost, recolta mica si i-au mai si furat din ea. Inciudat dadu un picior unui pietroi si bineinteles incepu sa sara pe celalalt picior urlind de durere cind, desi avea o gura cascata
cit sa incapa un pepene intreg, din ea nu iesea nici un sunet. La fel ochii ‘fiscal-men-ului’
iesisera din orbite incit daca cineva ar fi trecut pe acolo ar fi zis’Ziua buna domnule broasca testoasa’. De sus din spatele casei venea un sir de pepeni rostogolindu-se cu sutele si in citeva minute umplu carutul , ba il mai si acoperi de nu se mai vedea de loc si in zbieretele magarusului se opri ca prin minune la picioarele lui.Un pepene mai mare il lovi in cap pe ‘fiscal-men’ si altul in spate si-i facura vint la vale cu carutul dupa el. Inca Iusuf nu se dumirise bine de intimplare ca si venii ‘ciful’ jandarmilor cu 70 de soldati, ii aseza in fata lui si striga la Iusuf sa marturiseasca furtul atitor pepeni. Iusuf se holba la ‘cif’ si incepu sa spuna ca el nu a furat nimic si sa dea cu piciorul in pietre, pina nimeri una zdravana care il facu sa sara din nou intr-un picior si sa urle de durere. Atunci iar se porni un sir de sute de pepeni care se rostogoleau, sareau si cadeau in capul jandarmilor chiar si a ‘cifului’ si ei trebuira sa o rupa la fuga caci nici un om zdravan nu se pune cu o navala de pepeni verzi.
Lucrurile ajunsera in curind la urechile marelui Meic cel mic nr 2 si acesta il chema pe Iusuf la palat sa-i dea deslusire despre toate cele intimplate. Iusuf cam tremura pentru capul sau pentru ca marele Meic cel mic nr 2 era cunoscut ca un om crud si rau cu supusii sai .Tocmai ajunsese la palat cind auzi zvonuri ca Meic cel mic nr. 2 pregateste o armata cu care sa inceapa un razboi de cucerire a palatului lui Meic cel mare sa ii i-a locul. In asemenea inbulzeala de du-te vino, de comenzi, de miscari de trupe care-l ameteau, o fata cu fata acoperita din care nu se vedeau decit doi ochi verzi patrunzatori, il lua de mina si-l trase pe o ulicioara strimta , acolo spuse citeva cuvinte de neinteles si totul disparu in jurul lui si se trezi la curtea lui Meic cel mare , in fata tronului acestuia. Acolo spuse iar trei vorbe ciudate si toata curtea ingheta in afara de Meic cel mare - ‘Marite stapine al pamintului acesta bogat in pepeni verzi – eu sint zina pepenilor verzi si acesta este sotul meu, Meic cel mic nr. 2 a pornit razboi impotriva mariei tale’, mai zise ceva si aparu in camera o imagine cu cele ce se intimplau la curtea lui Meic cel mic nr.2 . ‘Marite Meic cel mare implineste-mi voia si lasa pe seama mea pe acest om crud si cind voi termina al nostru sa fie landul lui.’ Un pic ametit si speriat Meic cel mare incuvinta. Zina si Iusuf disparura si totul reveni la normal, iar Meic cel mare care nu-si revenea , intrebindu-se daca a fost vis sau altceva, chema la el o iscoada si o trimise in landul nr.2 sa-i raporteze tot ce se intimpla.
Ceea ce va spun acum cu ce s-a intimplat mai departe am gasit intr-o copie a unei alte copii mai vechi in care se povestea ce se afla intr-o cronica din timpuri necunoscute.
- In mijloc de zi de vara , in fata lui Meic cel mic nr.2 aparura o fata cu fata acoperita tinind de mina un baiat ‘ Meic pleaca acum in surghiun de nu vrei ca cetatea ta sa fie distrusa pina la pamint (asta nu era mare lucru pentru ca intreaga cetate era facuta din crengi si frunze de palmier) ‘ Garzi, garzi’ striga el, dar in palat nu se mai afla nimeni si afara , de pe dealuri , din cer , de pretutindeni incepura sa pice sute, mii de pepeni verzi care loveau totul in cale si in citeva ore totul, palatul, soldatii orice suflare omeneasca era acoperit de un stat gros de pepeni care inca mai veneau duruind a neliniste.
Dupa ce se termina totul insusi Meic cel mare , veni si le organiza zinei si lui Iusuf o nunta ca-n povesti , ii saruta pe amindoi obrajii si le incredinta landul nr.2.
Iusuf se simtea ca in sinul lui Avram sau mai bine zis ca in gradinile lui Alah.
Dar cind ramasera ei doi nu se putu abtine si o intreba pe zina de ce veneau pepenii cind dadea el intr-o piatra si urla de durere sarind pe celalat ? ‘ Aa’ zise zina, ‘Simpla coincidenta’.