Baba Hira

Un sat de granita nici de tot oltean, nici de tot muntean din partea asta a Argesului. Purcareni se numea satul si praful de pe ulitele lui era acelasi pretutindeni si acolo si dincolo de Arges. Era praful milenar care acopera vara toate ulitele, toate satele, toata tara; un praf traco-dacic cu traditiile si datinile lui, cu romanii lui singuri in viata sau uniti in circiuma. La o casa din chirpici, cu jumatate de gard intreg,unde o pisica lenesa se intindea in amiazi la umbra unui salcim, isi ducea traiul baba Hira. Baba Hira, asa cam la vreo suta si ceva de ani, cu un singur dinte cu care spunea ceva copiilor satului care cum o vedeau ii strigau ‘Baba Hira maninca prazul’ - blagoslovea atunci ori cu vorbe de la cel de sus, ori cu vorbe de la cel de jos. S-a dus baba Hira demult, demult e oale si ulcele, dar de-atunci si pina acum lumea cumpara miere ‘de la baba Hira’. Femeie linistita baba Hira si credincioasa tare dar la evanghelisti. Vindea miere si fagure si propolis. Avea vreo 20 de stupi si cu ei facea si leacuri pentru tot satul, ba si pentru satele din jur ca se dusese vestea ca-i mare vindecatoare. Tinea si doua capre buboase cu laptele carora dregea de plamini. Caprele erau buboase nu de riie sau altceva ci ca dadeau cu coarnele in albine cind infloreau salcimii.
Cirtea lumea ca si ‘necuratului’ ii da miere ca d-aia avea ea leac pentru toate boalele. Popa ast’ de-al nost’ se tinea tare dar punea pe-a lui Florica, Angheluta, sa cumpere si pentru el sa nu stie nime’. Dar cu satu’ te pui, toata lumea cind il vedea trecind prin fata casei babei Hira ridea in pumni. Ba intr-o zi cind statea baba la poarta si se uita ‘cine trece pe drum’ - trecea popa si martorii spun ca ‘odat’ a facut baba un semn asa ca cheama ceva si un roi de albine s-a repezit sa-l intepe pe popa’.
‘Firai sa sa fii tu de papistasa – iarta-ma Doamne’, noroc ca scalda marginea satului riul Doamnei si numai in apele lui, cu anteriu si potcap cu tot a scapat popa de albine. Dar nu poti sa crezi tot ce zic oamenii din sat.
Oricum conflictul s-a aplanat cind in linia traditiei romane, stranepoata ei, Cornelusa, s-a maritat cu un popa ortodox stingind astfel marele conflict din Balcani care era sa involbureze inimile oamenilor si praful milenar.