marți, 5 februarie 2008

Necazul


Trenul personal era un tren cu vagoane ‘bou-vagon’ si de abia se misca in caldura sufocanta a acelui august, cu toate ferestrele deschise, prin inceputul ala de Baragan, cu opriri in fiecare halta cu citiva calatori in vagon pe la acea ora a amiezi.
Mergeam la coana preoteasa intr-un sat pe malul Prahovei
Acolo unde ciorba de rosii se facea la vederea clientului cu o rosie, doua, rosii-inima de bou, din curte,se treceau prin sita, se dadeau in clocot, se dregeau cu patrunjel si gata ciorba.Intindeai mina si rupeai un ardei usturat.
Popa venea iute cu tuica si preoteasa umplea masa cu brinza proaspata si cu mamaliga invirtita.
Acolo unde cind te duceai la bostana ochii cautau in zadar un sprijin pe cimpia intinsa. Doar rotocoale de vrejuri si scaieti o luau la goana impinse de vintul tarlalelor. Si cerul negru de nouri se lasa jos, jos ca puteai sa-l atingi cu mina. Pe acolo ploua rar, la citeva luni odata.Totdeauna cind ajungeam la bostana se pornea ploaia, incit oamenii ziceau in gluma ca le-am adus-o eu.
Dar mai era mult pina la coana preoteasa.Trenul hodorogea ca un mos, pufaind inaintea fiecarei opriri si scirtiind prelung d’abia d’abia putind sa se opreasca . In vagon ramasesera vreo doua trei cumetre, vreo doi unchesi, noi, citiva tineri si cam atit in toata lungimea vagonului, molesiti, fiecare privind pe geam, fara nici un gind, asa parca prostiti de caldura.
Cumetrele vorbeau incet, dar incet incet incepura sa vorbeasca mai tare, mai tare, pina cind tot vagonul era strabatut de glasurile lor.Vorbeau de treburile gospodariei, de animale, de curatenie, de rufe. ‘Trebuie sa pun miine la spalat, ca am o groaza de rufe si ma bate ala mare la cap ca-i trebui camasa noua sa se duca la bal simbata.’ ‘Dar nu se poate cumatra –zice ailalta – ca e sarbatoare mare miine, e Adormirea Maicii Domnului si e mare pacat sa speli.’ ‘E ce sa fac, azi am fost la oras… ‘se tingui cumatra. Se facu liniste, toti incepind in gind sa cumpaneasca daca ar trebui sa spele femeia sau nu. Deodata in linistea vagonului – un unches ‘ Eh, ce sa faca si bietul roman, asa-i, cind sa se apuce si el de o treaba, iaca vine o sarbatoare.’

Un comentariu:

Andrei spunea...

Mare dreptate are unchieshul :)