Doua iubiri

Conacul lui Lady Elise Winspild din micul satuc Willsbroghw era destul de mare incit satenii ii ziceau ‘Castelu’. Avea 46 de camere in afara de dependinte, o gradina frumoasa, cu multe alei.
Aici Lady Elise, care avea acum 77 de ani traia singura, doar cu personalul ei, un majordom de scoala veche, o bucatareasa si doua ajutoare, o menajera, trei cameriste, un valet bun la toate si gradinarul. Era destul de singura incit atunci cind incepu razboiul isi anunta dorinta de a transforma casa ei intr-un sanatoriu de refacere a ofiterilor raniti. Timp de doi ani nu a fost deranjata de nimeni, cererea ei ori a fost uitata in vreun sertar, ori nu au fost necesare inca serviciile ei. Casa a continuat sa traiasca dupa tipicurile ei. Intr-o dimineata, in ceasca cu ceai a lui Lady Elise se afla un nasture, mare, metalic, de tunica ostaseasca.. Cameristele tinere incepura sa chicoteasca dar Lady Elise le-o taie scurt spunindu-le ca este un mesaj de la sora ei geamana, Lady Dora care murise acum 57 de ani de tuse magareasca si acum se odihnea undeva prin cotloanele castelului si numai noaptea se plimba prin saloane. Cameristelor le ingheta surisul pe buze si incepura sa-si aminteasca de zgomote ciudate, o siluieta ca un abur pierzindu-se prin vreun perete si alte mici semne pe care nu le luasera in consideratie dar care anuntau prezenta unei fantome in casa. Peste putina vreme mai aparu un nasture, apoi doi, trei nasturi. In alta zi aparu o gramajoara de zeci de nasturi si apoi o masa intreaga avea pe ea mii de nasturi. Cameristele trebuira sa-i sorteze si sa puna fiecare fel intr-o cutie, lucru care fusese indulcit de dulceata de visine pe care Lady Elise le-o daduse pentru stimulare. Vestea bineinteles se dusese in sat si intr-o zi pe la prinz veni o fata tinara de 20 de ani, Mary- Elenne din vecini sa ceara un nasture. Lady Elise o placu si fata fu invitata si a doua oara si a treia si cu timpul ramase acolo sa tina companie lui Lady Elise.
Curind aparu cineva de la Centrul Militar sa verifice situatia si o anunta pe Lady Elise ca a doua zi urmau sa soseasca paturile si aparatura medicala, personalul medical si tot ce trebuia ca sa transforme resedinta intr-un spital de refacere. Lady Elise isi lua curajoasa un halat alb cu o cruce rosie mare pe brat si ceru personalului ei care doreste sa ramina linga ea. Ramasera toti ba chiar Mary- Elenne mai aduse citeva tinere, asa ca atunci cind venira primii raniti o groaza de fete roiau in jurul lor si parca se inzdravenira mai iute printre zimbetele, dragalasenia si frumusetea fetelor. Dar venira si grav raniti si intr-o zi, cu parerea de rau a tuturor, capitanul Dick, un scotian de 24 de ani se stinse incetisor. Dupa asta cameristelor li se parea ca vad uneori pe aleile conacului, stravezi si din alta lume, o fata tinara ce semana cu Lady Dora insotita de un frumos scotian in kilt leit capitanul Dick .
Mary-Elene era toata ziua la capatiiul ofiterului Scott si cu atenta si iubitoarea ei ingrijire, in curind fura vazuti amindoi blimbindu-se. Scott se ingrasase si arata rosu in obraji si ceru permisiunea sa ramina la castel sa ajute si el pe ceilalti camarazi. De atunci il gasei totdeauna impreuna cu Mary-Elenne.
Razboiul trecu si tot mai putini raniti erau in ‘Castel’, pina nu mai ramase niciunul, Lady Elise primi multumirile Armatei si ordinul ‘Bunul Samaritean’ din miinile Reginei.
Capitanul Scott si Mary-Elenne erau primiti in fiecare dimineata de Lady Elise pina cind aceasta le propuse sa la fie nasa si cum nu avea nici un fel de mostenitori le lasa in grija ‘ Castelu’ cu conditia sa pastreze vechiul personal si daca au nevoie sa angajeze din sat pe cei care o ajutasera in timpul razboiului. Se stinse intr-o seara si Lady Elise si mult fu regretata pentru bunatatea ei. Acum prin castel se zarea citeodata o pereche ca un abur trecind gratios prin usi, prin pereti – pe mese se gaseau dimineata flori proaspete. In biblioteca se zarea o batrina suava stind in fotoliu si privind adinc cerul. In sufragerie Mary-Elenne si capitanul Scott isi luau linistiti micul dejun impacati cu prezenta fantomelor.
Dar Mary-Elenne se gindea tot timpul cum sa-si ajute binefacatorii sa-si gaseasca linistea si intr-o zi scrise intrebarea pe o hirtie pe care o lasa pe o masuta. Spre surpriza ei gasi a doua zi raspunsul sub forma unui act semnat de Lady Elise prin care viitorul copil al lui Scott si Mary-Elenne va fi mostenitorul a toata averea si a titlul de conte de Winspild spre a duce mai departe numele familiei Winspild.
Si cind veni vremea si se nascu un baietel dolofan, botezat Dick Winspild, in dormitorul lui Mary-Elenne aparura intii tinara Dora si capitanul Dick care ii facura cu mina, apoi buna lady Elise care ii lasa pe pat un colier foarte frumos cu un diamant inconjurat de rubine si incet din aburul aparitiilor nu mai ramase nimic. De atunci nu au mai fost vazuti niciodata si numai noua familie ii pomenea si le aducea flori tot anul.
Si uite asa cite se pot intimpla de la un biet nasture picat intr-o dimineata in ceasca cu ceai.