Dragobetele

Se uitara pe calendar - 11 februarie – Sarbatoarea Sf.Vlasie; ca sa nu lucreze ceva din greseala si sfintul care deschide gura pasarilor sa-i faca sa circicaie ca ele, facura planuri pentru o mica vacanta de Dragobete, la Busteni.
Se cunosteau de 2 ani si mai bine si trecusera de faza de prietenie la cea de indragostiti. Gina si Viorel erau nedespartiti din anul 2 si fiecare visa la casa ideala (care din pacate nu era aceeasi la amindoi – dar oricum se vor multumi cu o garsoniera la etajul 7). Nu le placea ‘valentinul’ cum nu intelegeau termenul ‘shopping’ pe malul Dimbovitei in lumea lui conu’ Iancu. O mare dilema era pentru ei daca ‘E cool sa fii trendy – sau – E trendy sa fii cool’.
Asa ca ei credeau in Dragobete ( Navalnicul – Logodnicul pasarilor), fiul babei Dochia, casatorit cu Florica si cumnat cu Lazarica cel care a murit de dorul placintelor. Dar cu ‘Dragobetele pupa fetele’ – mare iubaret, trebuiau sa fie atenti macar un an caci daca faceau ca el – care a farimat inima sotiei lui, Florica tot alergind dupa alte fete - riscau sa pateasca ca el, sa fie transformati de Maica Domnului in floarea ‘navalnic’ buna de descintece si vraji de dragoste.

Impreuna cu alti sase prieteni de-ai lor plecara in duminica ‘Zburatorului ‘ sau ‘Cap de Primavara’ (cum se mai zicea Dragobetelui) la Busteni. Inchiriasera o vila pentru toti, cu baie, bucatarie si o sufragerie mare unde isi propusesera sa manince si sa danseze.

Peste tot albul zapezii se facuse stapin. De ce e zapada alba ? - se intrebau neputindu-si opri ochii intr-un loc. Totul ii fascina, toate uriteniile vietii disparusera; se asezase peste ele zapada alba. Raspunsul le veni de undeva de departe dintr-o poveste auzita demult cind erau copii si bunica le impletea somnul cu povesti.
Cind toate florile se dusesera la Dumnezeu sa isi ia culorile ramase in urma zapada ‘Tu acoperi toata lumea asa ca ia-ti ce culoare vrei’ – spuse Domnul. Zapada ruga pe viorea sa-i dea un pic din culoarea ei , dar fu refuzata. Ruga si brindusa si pati la fel, numai ghiocelul ii dadu din culoarea lui, si de atunci zapada este alba si drept rasplata prima floare care scoate capul din zapada este ghiocelul.

Tot , muntele, padurea, drumurile si potecile erau acoperite cu un alb stralucitor.

Seara, o lumina nepaminteana curgea afara si perechile se plimbau fiecare pe alta poteca, invaluiti in lumina si in juraminte de dragoste. Gina si Viorel o luasera in sus catre ‘Urlatoare’ si printre copaci se apropia de ei luna. Poiana stralucea si fiecare copac parca lumina; lumina si zapada; ii inconjura o sfera de abur de lumina si din ea se desprinse un flacau inalt,cu un cojoc pe umeri cu un par negru ca pana corbului ce se revarsa pe sub caciula, ochi negrii zimbitori. Le facu un semn cu mina si cind ajunsera linga el le arata asa intr-o parte – vazura o padurice in care alergau zeci de fete si baieti si dupa cum vroia fata sa se lase prinsa se formau perechi ce-si jurau iubire un an si din ele se alegeau cele mai puternice (strong) iubiri, care si faceau nunta in toamna. Tinerii doi cite doi culegeau ghiocei, se sarutau si rideau veseli. Flacaul mai facu un semn, imaginea se tulbura, apoi se limpezi si vazura 10-12 fete asa de 14, 15 ani care colindau din casa in casa cu ‘Lazarita’, cu coronite pe cap si cu cosuri pentru placinte.Flacaul facu iar un semn si totul disparu si ei tinerii ramasera fata in fata cu el care sa marise, se inaltase mult peste ei, arata ca un urias.
‘Eu sint Dragobetele’ si iar facu un semn ‘Va sporesc dragostea timp un an de trei ori – dar sa veniti sa reinnoiti juramintele la anul si in anii urmatori caci altfel dispare de tot dragostea voastra.’
Lumina din poienita scazu, flacaul disparu si luati de un virtej de lumina ei se trezira in fata vilei.
Au visat ? Se uitara unul in ochi celuilalt. Nu, n-au visat. Se imbratisara si intrara in casa fericiti.