joi, 14 februarie 2008

Oameni de zapada


Trecuse de Trif nebunul si trecuse si ziua ursului.Trif nebunul – oamenii ii zicea asa pentru ca intr-o dimineata s-a apropiat incet in spatele Maicii Domnului si a speriat-o. Maica Domnului i-a zis atunci ‘De-acum sa stai numai inaintea mea si nu dupa mine'. Si oamenii il sarbatoresc pe Sf. Trifon pe 1 februarie si pe Maica Domnului pe 2. Tot pe 2 iese si ursul din birlog si daca este senin ursul isi vede umbra, se sperie si intra in birlog la loc si iarna se prelungeste cu 6 saptamini, dar daca este innorat ursul zgaibara dupa mincare si da de coltul ierbii si iarna n-are ce face trebuie sa plece in curind.
Pina la sf. Vlasie ninsese zdravan si un strat de zapada pina la genunchi acoperea curtile, strazile, casele, pomii.
La nr.19 statea o fetita de aproape 9 ani care facea un om de zapada. La nr. 21 se mutase de curind un baietel de 10 ani. Se cam plictisea si privind pe dupa gard o ruga pe fetita sa il lase sa faca si el omul de zapada.Tot facura ei omul de zapada vreo doua saptamini si intr-o seara cind fetita se auzi strigata in casa, se apropie de baiat si-l saruta pe obraz usor ca un abur. A doua zi cind baiatul veni din nou, intreba de fetita si afla ca plecase cu parintii ei in alt oras.Anul urmator facu un om de zapada-fetita,impleti din paie doua codite, le prinse de alta gramajoara din paie si le puse pe capul omului de zapada.Facu si un guleras din zapada pe care facu un model si gata - o adevarata domnisoara de zapada. Apoi in anul urmator nu mai facu nimic, uitase.
Fetita capatase o bursa de pian la o mare scoala si toata ziua studia. Ajunse o tinara speranta si apoi o mare pianista.
Baiatul ramasese la scoala de arte din oras, cistiga un concurs cu sculptura lui, pleca la Paris sa-si continue scoala si sa-si deschida expozitii.
Trecura 25 de ani. Ea cintase pe toate marile scene ale lumii.
Si el avea sculpturi in toate marile muzee ale lumii.
Ea se saturase sa fie cind in avion cind la pian; nu vazuse nici un oras in viata ei, nu citise nici o carte, nu vazuse nici un spectacol. Se saturase si plecase incognito intr-o mica pensiune la Salzburg. Cum baiatul isi petrecea deja ultima saptamina de vacanta tot la Salzburg in alta pensiune soarta ii aduse din nou impreuna intr-un peisaj feeric de iarna unde casele isi etalau caciulile de zapada, puse pe o parte. Se intilnisera de citeva ori dar nu se recunoscusera. Aveau senzatia vaga ca au intilnit o figura cunoscuta dar atit.
Intr-o dupa amiaza domnisoara incepu sa se joace si facu un om de zapada - baiat. Alaturi, in cealalta pensiune baiatul lucra de zor tot la un om de zapada – fetita.
Noaptea tirziu, o luna mare, alba umplea vazduhul cu o lumina de basm. Deodata omul de zapada – baiat facu citiva pasi si se apropie de omul de zapada - fetita. Ea lasa capul in jos il lua de mina pe omul de zapada – baiat si incet mersera pina la marginea strazii. Asa ii gasii dimineata cind se ivi prima raza de soare care era de un verde-smarald. Se spune ca cine vede odata in viata raza verde va fi fericit. Raza ii imbraca in verde, se desfacu in doua si patrunse prin geamuri in camerele fetitei si baiatului, patrunsera prin pleoape in visurile lor. Totul nu dura decit o clipita si apoi soarele colora in rosu, muntii, zapada, casele si camerele celor doi.
Se trezira in acelasi timp si iesira afara. Se uitara mirati la oamenii de zapada, apoi unul la altul, se recunoscura si alergara unul in bratele celuilalt.

Niciun comentariu: