Andrei

Ger. Zapada scirtiie. E seara lui Sf.Andrei si drumul strajuit de padure pustiu. Baiatul merge inghesuit in el, cu capul plecat aparindu-se de vintul taios. Parca intunericul ce se lasa stringe veselia tinarului si il face sa priveasca temator in stinga si in dreapta.
"Hei baiete !" se aude din spate."Stai oleaca mai incet "
Baiatul se intoarse si vazu un batrin care se misca incet si care ii facea semne de oprire. "Ce-i mosule ?".
Mosul s-a apropiat "Stai sa mergem impreuna. Unde mergi ?"
"Catre casa, spre ‘AIAVECHI’" zice baiatul.
"Si cum te cheama ?" "Andrei" "Da’ matale unde mergi mosule ?"
"Ia incolo catre munte !". Niciunul numai zise nimic. Tacerea era oarecum intrebatoare dar fiecare isi tinea gindurile pentru el.

Au ajuns pe o culme de deal unde drumul se largea si de unde se vedea hat pina departe. Deasupra se ridica o luna alba, stralucitoare.
"Hei, haide sa ne odihnim putin" zise mosul si se trase mai pe margine pe niste pietre, isi puse traista alaturi, ofta si privi in sus, asa, aiurea in adincul cerurilor. Scoase din desaga veche un catastif mare, cu niste coperti negre pe care scria ceva cu rosu-auriu stralucitor.

"Cine esti tu mosule ?" se mira cu glas tare baiatul.
"Eeh ! Sf. Andrei - si e ora cind trebui sa-mi fac treburile. Stai si asculta si taci chitic. Vino aici linga mine si sa nu zici nimic orice ai vedea si auzi". Scoase din desaga o capatina de usturoi. ’Ia-o si pune-o in buzunar’. Apoi un felinar din dovleac gata aprins, un caval, si cinta cu el un sunet lung, gros iar de departe ii raspunse un urlet, si altul, si altul. Cerul se lumina pe mijloc si o liniste nefireasca se asternu in jur. ‘Acum se deschid cerurile, si tot ce e viu prinde glas omenesc – nu cumva sa raspunzi vreunui glas ca ramii mut pe viata.‘

De departe veneau haite de lupi si cum ajunsera linga sfint incepura sa ceara de mincare. Sf. Andrei lua catastiful si porunci fiecaruia dupa virsta, culoare si nume ce sa manince peste iarna pina la Sf. Petru cel schiop. Cind termina isi strinse lucrurile si luindu-l pe Andrei de mina ( care se cam speriase cind vazu atitia lupi in jurul sau ) trecu incet printre haite si ajuns la drum zise: ‘ Acum poti sa vorbesti, dar baga bine de seama ca o sa treci pe linga tot felul de gadine, moroi, strigoi care te pocesc pe viata daca le raspunzi, iele care iti incinta auzul, stime, pricolici, si pamintul se va scutura incetisor cind va trece pe sub noi catelul pamintului. O sa-ti spun acum nepoate sa ai grija sa aprinzi in fiecare an in aceasta noapte un felinar din dovleac ca sa stie lupii si duhurile rele ca esti crestin, sa porti la tine o capatina de usturoi si sa spui cind poti – rugaciunea inimii.
’Pentru ca esti ascultator, cind vei fi in biserica sa te insori, asa cum i-ai promis Sf. Petru cel dublu, o sa-ti fac un dar doar pentru tine si fata ta.’

Baiatul merge inghesuit in el, cu capul plecat aparindu-se de vintul taios. Vazu ca era singur pe drum si se strinse si mai tare.

Peste un timp, cind era intr-o biserica micuta cu fata lui Cristina,
si preotul spunea ‘Se cununa robul lui Dumnezeu Andrei cu roaba lui Dumnezeu Cristina …‘ de sus de undeva cobori Sf.Andrei inconjurat de un cor de ingeri ce cintau minunat. Numai Adrei si Cristina ii vedeau si auzeau.

Acesta era darul Sf. Andrei pentru nepotul lui.