Doctoritele mele

In prezent sint un fel de coleg la spital cu infirmierele, asistentele,doctoritele mele.Despre inceputuri nu-mi aduc bine aminte. Citeva imagini cu sunet si culoare vor ramine insa bine impletite cu viata mea. Stiu ca la un moment dat am trecut in nontimp si am imaginea unui tunel luminos care ma absorbea cu o viteza ingrozitoare si care era in sectiune cind triunghiular, cind patrat , cind circular.
M-am trezit dupa citeva zile cu o lumina orbitoare deasupra mea , pe o masa-targa intr-o camera mica , goala si rece si iar am trecut in nontimp. Dupa vreo 2 saptamini cred , ma simteam bine si cum era 8 martie , sotia mea mi-a adus cosulete cu muschi si ghiocei sa le fac cadou tuturor infirmierelor, asistentelor si doctoritelor. Atunci parca a fost prima data cind m-am intilnit in timp normal cu doctoritele mele. Stateau de vorba pe culoar si cind m-au vazut cred ca ochii li s-au aprins de lumina bucuriei ca ma vad bine. Imaginea lor cu ochii stralucitori mi-a ramas in minte peste ani.Anii au curs , imaginile se suprapun.
Peste vreo 8 ani un accident cerebral m-a tinut captiv ,cu miinile si picioarele inclestate spasmodic – fara sa pot sa ma misc , in alte lumi -vreo luna jumatate.
Un mare profesor universitar mi-a mai dat doua zile.Parca dadea de la el.
O imagine neclara a unei doctorite, pe urma mi-a zis sotia ca era doamna doctor neurolog.Am facut cunostinta.
La un moment dat, mi-au povestit ulterior, una din doctoritele de la nefro m-a intrebat 'Stii cine sint eu ?' 'Doctorita Marita' 'Dar eu ?''Mama ranitilor' - lumea a ris.
La un moment dat o lumina stralucitoare m-a trezit . Eram intr-un salon , sotia mea dormea linga mine in pat . Era una din doctoritele mele , cu o luminare groasa ,alba in mina – ‘Cristos a inviat’ – era Pastele . Citeva ore am stat si am privit salonul , pe mine , am incercat sa-mi amintesc. Dimineata , incetisor ,m-am dat jos din pat (fara sa ma mir ca pot sa merg – totul mi se parea firesc) mi-am luat ustensilele de barbierit si m-am dus catinel la chiuveta din salon.
Peste citeva minute , a intrat cealalta doctorita a mea , m-a privit lung ‘Ce faci ?’ – ‘Ma barbieresc’. S-a inchinat incetisor si a iesit afara din salon.
Au trecut 12 ani si cu ajutorul lui Dumnezeu si cu iubirea oamenilor pe care am simtit-o uneori concret , palpabil cum ma infasoara , sper sa mai aduc ghiocei 12 ani. Vreau sa le multumesc acum doamnelor infirmiere si asistente care m-a ajutat si cu sufletul si au fost linga mine tot timpul.
Vreau sa le multumesc acum pentru inima lor calda si caracterul curat , pentru modul cum trec de multe ori peste lipsa celor 7 ani de acasa a multora din pacienti si sa le numesc oficial – pe cele 3 - DOCTORITELE MELE .