Satul Garoafa , sat mare de razesi avea casa parohiala.Vecin cu el , satul Balta Ratei intregea parohia parintelui Chirila si avea casa stramoseasca a parintelui . Popa Chirila sta in Garoafa si cind avea de tinut slujbe si colo si colo ( la zile mari ) se ducea iute cu un fel de sareta a lui Sandu al lui Filosoful ( asa ii ziceau in sat dupa taica-su’ care era pe vremuri abonat la gazeta ‘Gindirea omului’ . In zile normale si cind era timpul bun popa se ducea si pe jos ca era tinar si viguros . Era bun gospodar si-si facuse helesteu in gradina si pusese pesti d’aia mari ca era o placere sa stea la pescuit cu prietenii si sa faca apoi o saramura iute , iute pina invirtea coana preoteasa o mamaliga .
Intr-o zi cu vint taios , cum facu cum drese , popa isi luxa piciorul .Il pusera in ghips si popa , cind mergea semana cu o pasare mare cu o aripa lovita.
Asa cam la o saptamina de Pasti , cind se face spovedanie la crestini – mai mult babele si copii si ratacita pe acolo cite o nevasta mai tinara , popa Chirila avea de lucru si in Garoafa si in Balta Ratei.
Se dusese vestea si in Garoafa si in Balta Ratei ca popa avea un picior in ghips si dupa ea sosi si popa la biserica . Baba Floarea venise de dimineata sa fie prima la spovedanie si statea acolo in fata ca trebui aproape sa o dea la o parte ca sa intre in biserica. Se duse sa se aranjeze in altar , isi puse un patrafir curat si iesi .
Baba se repezi –‘Da’ ce pacate ai matusa Floare de te vad asa de zeloasa ?’ Baba nu-i raspunse , nici nu se uita la preot , se aseza in genunchi si incet , cu mina stinga , ridica un colt de patrafir , apoi si anteriul si cu mina dreapta ciocani ghipsul parintelui . ‘E de ghips ‘- se intoarse ea catre Glafira . Parintele ramase inghetat ,mut ,coplesit . Baba Floarea se ridica gemind si facindu-si cruce pleca incetinel . Cind isi mai veni in fire , parintele mai spovedi ce mai spovedi si se retrase in altar . Dupa el veni iute dascalul Filip –
‘Da’ ce-ai patit parinte ?’
‘Ia’ am calcat strimb ! ‘ cu un zimbet mititel in coltul gurii .
Intr-o zi cu vint taios , cum facu cum drese , popa isi luxa piciorul .Il pusera in ghips si popa , cind mergea semana cu o pasare mare cu o aripa lovita.
Asa cam la o saptamina de Pasti , cind se face spovedanie la crestini – mai mult babele si copii si ratacita pe acolo cite o nevasta mai tinara , popa Chirila avea de lucru si in Garoafa si in Balta Ratei.
Se dusese vestea si in Garoafa si in Balta Ratei ca popa avea un picior in ghips si dupa ea sosi si popa la biserica . Baba Floarea venise de dimineata sa fie prima la spovedanie si statea acolo in fata ca trebui aproape sa o dea la o parte ca sa intre in biserica. Se duse sa se aranjeze in altar , isi puse un patrafir curat si iesi .
Baba se repezi –‘Da’ ce pacate ai matusa Floare de te vad asa de zeloasa ?’ Baba nu-i raspunse , nici nu se uita la preot , se aseza in genunchi si incet , cu mina stinga , ridica un colt de patrafir , apoi si anteriul si cu mina dreapta ciocani ghipsul parintelui . ‘E de ghips ‘- se intoarse ea catre Glafira . Parintele ramase inghetat ,mut ,coplesit . Baba Floarea se ridica gemind si facindu-si cruce pleca incetinel . Cind isi mai veni in fire , parintele mai spovedi ce mai spovedi si se retrase in altar . Dupa el veni iute dascalul Filip –
‘Da’ ce-ai patit parinte ?’
‘Ia’ am calcat strimb ! ‘ cu un zimbet mititel in coltul gurii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu