Eine kleine nacht muzic

Se apropia inceputul scolii si studentii veneau in Bucuresti cu speranta de a gasi o gazda ieftina si aproape de facultate. Un student la facultatea de medicina, Vasile Fieraru isi gasise gazda pe o straduta mica linga Institutul de drept, intr-o casa veche cu camere la mansarda, baie si bucatarie comuna. Se plimba o zi, doua prin oras si din a treia zi se apuca de invatat. Intr-o camera vecina venise o tinara domnisora, iar la capul holului locuia un batrin pe care il vedea foarte rar iesind.

Vasile in simbata asta nu plecase de acasa si pe la ora 12 auzi parca de nicaieri o melodie ce il facu sa iasa la fereastra si sa priveasca toamna. Mai trecu o saptamina de zbucium si simbata pe la 12 auzi iar frumoasa melodie si tot asa luni dearindul incit daca intirzia simtea ca ii lipseste ceva , ca e inconjurat de pustiu, de gol.

Cu domnisoara de alaturi, studenta la botanica se intilnea in fiecare zi pe hol si incepu sa discute misterul melodiei ce se auzea din ultima camera. Intr-o zi, din ce in ce mai curiosi o lua de mina pe Maria – studenta la botanica si cobori sa caute gazda. ’A ,ultima camera e a domnului conte Kolceag, refugiat inainte de razboi si domnul conte in fiecare simbata se imbraca in frac, isi pregateste o masa cu luminari, cu servatele si isi pune la pickup un Mozart – ‘Eine kleine nacht muzic’.

Intr-o simbata nu se auzi melodia nici la 12, nici la 1 si parca intelesi si medicinistul si botanista iesira din camere si se indreptara spre camera contelui. Ciocanira cu sfiala si cum nu raspundea nimeni deschisera usa incetisor. Domnul conte adormise pe scaun dar cind ii auzi se trezi si ii pofti inauntru. Le umplu cite o cupa de sampanie si luindu-si de la reverul fracului floarea i-o dadu domnisoarei Maria. Ridicind apoi cupa sa toasteze: ’Va felicit ca sinteti impreuna si sa aveti viata lunga si fericita’.

Isi adusera aminte de melodie peste ani cind domnul doctor Bazil Feraru ii dadu (ca in fiecare saptamina) o floare doamnei cercetator botanist Maria Feraru.