Craiasa placintelor

Ileana Petreanu era studenta la psihologie in anul 2 si locuia in Bucuresti dar, pentru Anul nou primise o invitatie pentru toata familia la unchii si matusile ei din Arad.
Mihai Zarifopol era student la electronica in anul 3 si locuia in Ploiesti. Dar pentru Anul nou primise o invitatie la familia unui coleg Sandu.
Revelionul unde se ducea Ileana era un revelion clasic, cu o foarte mare grija pentru mincare si bautura cu palinca la aperitiv si cu Feteasca neagra din Banat si bineinteles dupa miezul noptii craiasa placintelor, placinta cu ravase.
Revelionul lui Mihai avea tabieturile bucuresteanului interbelic, cu aperitive reci si calde, cu felurite salate de icre, de cruditati, de boef, de zacusca cu ciuperci,cu vinete si multe altele insotite de o tuica de Valeni, (contributia lui Mihai), cu o Feteasca neagra de Dealu’ Mare si bineinteles cu o placinta cu ravase – craiasa placintelor.
S-au amuzat foarte mult de ravase dar cel al Ilenei a stirnit o groaza de comentarii si risete:
‘ Esti asteptata la ora 17 in fata la Ateneu timp de trei zile incepind cu data de 10.01.2008. Sa ai o floare alba in mina.’
Mihai era destul de timid de felul lui dar acum de fata cu parintii lui Sandu se inrosii cind citi ravasul:
‘ Esti asteptat la ora 17 in fata la Ateneu timp de trei zile incepind cu data de 10.01.2008. Sa ai o floare alba in mina.’
Cind ajunse in Bucuresti Ileana uita ravasul si de abia pe 11 ale luni isi aduse aminte.Mihai poate de rusine , din jena sa nu il astepte cineva degeaba se duse la Ateneu pe 10, apoi pe 11. Avea in mina o crizantema alba si se uita atent pina cind o zari pe Ileana cu un trandafir alb. Se aproprie incet, saluta si astepta mult, pina cind Ileana zimbind il invita la o cafea.
La cafea statura uitindu-se unul la altul o jumatate de ora, apoi Ileana se ridica pleca in graba dupa ce-i arunca un ‘Ne mai vedem’.
A doua zi parca tras de o ata Mihai se duse din nou la Ateneu si spre bucuria lui veni si Ileana.De data asta se intelesera mai bine discutara, facura cunostinta si incet ajunsera la ce-i reunise pe ei aici – cum o fata din Bucuresti in vizita in Arad trasese un ravas cu acelasi continut ca si un baiat din Ploiesti in vizita in Bucuresti. Ravasele erau tiparita pe o hirtie speciala netoxica ca si cerneala. Pesemne erau tiparite in zeci de mii de exemplare
Si asa se explica coincidenta. Cautara un magazin in care se vindeau, cumparara un sul intreg si cautara ravasul, dar nu il gasira.
‘Sint in mai multe variante ?’ intrebara ei vinzatoarea. ‘Nu, nu stiu dar mai bine intrebati la tipografie’. Mersera la tipografie unde seful de schimb, foarte amabil le raspunse ca nu fusesera tiparite decit intr-o varianta si pentru a-i convinge le arata pe calculator fisierul cu ravase. Cautara ravasul dar nu il gasira. ‘De altfel eu nu-mi aduc aminte sa fi existat asemenea ravas’ le mai spuse seful de schimb.
Se mai intilnira de multe ori dar din vremurile acelea, de Anul nou, in casa familiei Zarifopol, exista obiceiul ca doamna Ileana Zarifopol sa faca pentru domnul Mihai Zarifopol - craiasa placintelor.