Fractalii

Tinara matematiciana Mariana Ionescu studia de citiva ani ecuatiile fractalilor raminind mereu uimita de importanta in lumea vie a acestora. Redescoperi taietura de aur care arata modul de diviziune al lumii vii cu faimoasa ei valoare dedusa de Fibonaci, redescoperi ecuatia Mandelbrot care construia chiar si cercurile extraterestre din griu. Descoperi o ecuatie pentru determinarea punctelor de fringere ale spatiului ditr-o dimensiune pe care nu o denumi ecuatia Ionescu ci ecuatia Bognea dupa numele prietenului si sotului ei Miti Bongeac, asistent la conservator, la clasa de oboi a profesorului Cristeanu.
Cind nascu primul copil o clipa de relaxare in somn o duse intr-o lume paralela in care nu avea copii.Un pic speriata lua un somnifer si se trezi in alta dimensiune in care nici macar nu era casatorita. Ajunse in alta, apoi in alta pina cind intelese ca numarul lumilor paralele este infinit si ca exista posibilitatea ca fara sa vrea chiar ea sa le creeze. Se sperie dar un plinset de copil acoperi totul si se trezi imediat linga copilul ei.
Acasa incepu sa suprapuna evenimentele din viata ei cu solutiile ecuatiei Bognea .Isi dadu seama ca punindu-si pe cap o mica piramida si relaxindu-se cu tehnica zen putea trece in alta lume dar putea veni inapoi daca se concentra pe copil. Observa punctele de fringere si nascu al doilea copil.Tot o fetita. Acum se ingrijora existind posibilitatea ca fetitele sa mosteneasca aceasta abilitate de a umbla prin lumi si s-ar putea pierde. Se gindi sa transforme punctele de fringere in puncte de intoarcere. Incerca cu solutia violentei care intr-adevar ducea la intoarceri dar timpul intoarcerii era instabil si nu se putea controla rational, ajungind la mii de ani in urma. Solutia dragostei de toata lumea vie era controlabila si se putea intoarce chiar si cu citeva zecimi de secunda inapoi.Acum nu-i mai raminea decit ca printr-o succesiune de mici intoarceri sa suprapuna una peste alta lumile paralele care sa se confunde astfel, sa nu mai difere.
Bucuroasa si linistita accepta sa se duca la concertul pentru oboi si orchestra de Sigismund Toduta sustinut de sotul ei la Ateneu. Muzica o invalui si realiza ca ea – muzica – transcede tuturor lumilor care-i apareau in minte ca o paleta de culori si ca toate sint una create de divinitate si doar liberul arbitru al faptelor tale te duc intr-o lume sau alta.