Ii placea textura lui, culoarea dar cel mai mult mirosul de lemn proaspat lucrat. Bunicul lui fusese ebenist, tatal lui fusese ebenist asa ca de mic se imprietenise cu lemnul si cu uneltele. Florian terminase liceul si ramase in atelierul tatalui sau asa ca la 27 de ani ajunsese cunoscut in toata Europa ba chiar si mai departe. Avea comenzi de la Muzeul de Arta, de restaurare sau de creere de obiecte noi si era destul de des in salile muzeului, admirind picturile, sculpturile, icoanele care il purtau fiecare in alte lumi in alte timpuri in alte locuri si cind intirzia in fata unui tablou, dupa un timp parca intra in tablou si se plimba in lumea aceea fantastica. Cu greu isi desprindea privirea si mintea de cite un tablou dar cel mai mult statea in fata tabloului ‘Pe malul marii la Vitre’ – tabloul lui Grigorescu, unde se plimba cu fata din tablou ore intregi. Mergea pe strada si din multime ii aparea ea – fata din tablou, in atelier cind se uita pe geam, o umbra fugara a ei ramasese in coltul ochiului. Chiar si cind mergea la cumparaturi, silueta ei disparea fugar dupa colt. O vedea cu spatele la o taraba in piata si cind ajungea acolo, nu era ea.
Isi descarcase sufletul unui prieten, ii spuse de obsesia lui. Il trimise la doctor. Acesta ii dadu ceva calmante, somnifere care il dusera si mai iute in lumea obsesiilor lui.
Poate providenta, sau intimplarea dar sigur telefonul lui Nea Mitica intendentul de la muzeu (pus la treaba de custode) il chemase atunci cu multi alti restauratori sa primeasca comenzile pentru reparatiile de primavara. Isi nota ascultator si la plecare dadu o fuga la tabloul iubit.
In fata tabloului – o domnisoara. Ramase inghetat si se uita intr-una cind la tablou cind la domnisoara. Era ea si alaturi si in tablou. Trecu ceva timp si deodata fata spuse ‘Ma cheama Anisia ‘. Florian devenise o statuie asa ca Anisia isi baga bratul pe sub bratul lui zicind ‘Mergem la o ingheta’.
Plecara incet, coborira treptele si pentru Florian se amestecara imaginile Caii Victoriei cu malul marii la Vitre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu