Sonia Edelbert-Makarainen era o mare patinatoare, cunoscuta in intreaga lume, ca si sotul ei Mico Makarainen. Se nascuse in Suedia si mama ei la fel dar bunicul din partea mamei venise pe la 6 ani cu tatal sau dintr-un sat din fundul Dobrogei.Toata bruma de avere cu care venise erau 26 bani de aur si citeva bijuterii de-ale familiei ramase cine stie de cind. Harnic om isi facu un rost din constructia de caramizi pe care le facea el cu stiinta mostenita din experienta milioanelor de caramizi facute din lut de stramosii lui. Apoi facu o fabrica, doua si acum mostenirea Soniei o situase intr-un loc de frunte in societatea suedeza. Si Mico era bine situat. Mostenise de la parinti o fabrica de hirtie. Asa ca amindoi s-au apucat de patinaj artistic si erau deja cunoscuti cind s-au intilnit.Si el si ea concurau singuri si asa au si ramas. Dupa o iubire mare, ‘ca in filme’ o casatorie clasica, cuminte. Mama ei le darui dupa casatoria religioasa, din averea strabunicului doua lantisoare de aur, cu o lucratura ciudata cum nu se mai fac acum, dintr-un aur foarte rosu. Erau intr-o cutie de catifea albastra si tinerii insuratei le pusera in seiful din ‘spatele tabloului ‘ cu fotografia lor de la biserica si acolo ramasesera, uitate. Trecu un an si aparura micile diferende,neintelegerile se facura mai mari si el a plecat in alta parte. Fiecare isi continua viata si cariera singur citiva ani.
S-au intilnit din nou la Campionatele Mondiale de patinaj artistic de la Goteborg din 2008. Ea concura pentru Suedia si el pentru Finlanda. S-au intilnit in sala de antrenament si asa in joaca s-au antrenat impreuna pe un program de perechi compus de ei la primele intilniri.
Cind a ajuns acasa Sonia s-a uitat mult la fotografia cu ei doi la biserica si asa fara sa stie de ce deschise seiful, lua cutia de catifea albastra, si-si puse la git un lantisor iar pe celalalt il puse in geanta de antrenament.
A doua zi la sala au dansat din nou impreuna si cind el o ridica i se parea mai usoara si sub ochii lui ea se desprinse de gheata si pluti ca un fulg pina in partea cealalta a patinoarului. Mica ramase nemiscat si apoi fara sa stie de ce alerga brusc spre ea. O lua in brate si parca acum o vedea pentru prima oara. Se dusera imbratisati pe banca si cu ochi in lacrimi Sonia ii dadu lantisorul stravechi. Dansara toata ziua prin aer si-si simteau inimile aproape. Se intilnisera din nou si la campionatele viitoare vor concura la perechi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu