Ion Buligai

Seara de inceput de iulie. Pe strazile Montrealului John Bulig ( fost Ion Buligai ) mergea singur , cu o nemultumire in suflet pe care nu stia de unde sa o ia . Nu intelegea ce e –avea succes in afaceri , o casa mare cu 4 dormitoare , 2 masini de serviciu si una de teren ,multi bani , cunostinte in toate paturile sociale – ar fi putut fi ales in orice moment printre reprezentanti orasului si totusi…Se opri in fata unei agenti de turism si statu asa mult timp , uitindu-se prin vitrina dar cu gindurile in alta parte . Deodata tresari – sa se duca acasa , sa se duca acasa …Intra si ceru turneele prin Europa . Alese sa plece cu Orient-Expresul pina la Istambul si apoi cu un mic avion pina in Egipt propunindu-si ca la intoarcere sa treaca prin Brosteni linga Focsani satul sau natal.
A doua zi era la Pas-de-Calais , apoi la Paris si in final in Istambul.
De dimineata se plimba mindru prin bazar constient ca facuse un salt din viata lui normala in aventura . Isi cumpara o cascheta si un costum de doc si se echipa ca un colonialist englez in Orient . Admira aurariile , pietrele pretioase , lucraturile din arama , covoarele , mirodeniile si poate ca s-ar fi plimbat si astazi prin bazar daca nu s-ar fi oprit din curiozitate la un mic magazin de covoare de Buhara . Negustorul foarte amabil il invita la o cafea si ii spuse ca il cheama Hassan , ca era urmasul marii dinastii a Hassanizilor si ii prezenta zeci de covoare . Il duse si in magazie si ii arata alte covoare si iar covoare incit ametii de atitea forme si culori . Obosit il invita pe Hassan la cina si pleca grabit catre hotel . Seara , il astepta pe Hassan la restaurant si deodata aparura doi ieniceri , numai in salvari , rasi in cap cu cite un iatagan urias in miini , se asezara de o parte si de alta a usii si aparu un emir cu o tunica galben pal si turban la fel ce se indrepta catre masa lui John – era Hassan .Batu din palme si aparu un servitor de-al lui Hassan cu turban,torsul gol si salvari de matase albastru-marin ,ducind pe o perna de matase grena o cutie cu geam in care se vedea o bucatica de covor de Buhara foarte veche destramata pe margini .John multumi printr-o inclinare toata cina se desfasura placut.
Peste citeva zile pleca in Egipt si admira sfinxul si piramidele ,statu o zi in faimosul hotel Burj Al Arab in Dubai si hotari – se va duce acasa .
Bucuresti , Focsani , Brosteni , verii si verisoarele , sarmalute in foi de vita , vin si hotarirea de a restaura casa batrineasca .Incepu sa desfaca bagajele , sa faca daruri rudelor si cunoscutilor , dar nu darui nimanui bucatica de covor de la Hassan .Dadu la o parte sticla sa o stearga si incintat atinse covorul.
Din el apuru intii umfuior subtire de fum ,fumul se facu mai gros si din el aparu o fiinta uriasa ,doar in salvari roz care-i spuse :
‘Sint giniul covorului si tu esti stapinul meu .Pot sa-ti indeplinesc orice dorinta-bani,pietre scumpe,palate..Spune-mi porunca acum.’
In , putin speriat , se gindi ‘Ce sa vreau ?- bani am ,proprietati in toata lumea'.
‘As vrea sa gasesc o fata care sa ma iubeasca toata viata ,sa am doi copii ,un baiat si o fata sanatosi,frumasi si destepti,sa ajung sa vad nepoti si nimeni din familie sa nu se certe niciodata.’.’Porunca-i implinita stapine’ si giniul disparu intr-un nor de fum.
Restaura casa, uita de gini,umbla prin toata tara sa vada tot ce nu vazuse in copilarie si in drumurile lui se indragosti de o fata ,– Ileana-se casatori si
aduse pe doamna profesoara de muzica de canto –acasa.
Doamna profesoare compunea ,cinta ca o privighetare ,ii placea sa tina gospodaria luna,gatea minunat ,il iubea mult pe Ion .
Totul era minunat si Ion se simtea implinit.Vindu proprietatile lui din toata lumea si ramase acasa.Chema giniul si-I darui libertatea.
Insa ,din cind in cind,aparea un norisor negru ,
Ileana il iubea din vraja giniului , sau il iubea adevarat ?