Viata

" Viata-i frumoasa… o floare , o stea , un pui de animal , o cochilie de scoica spalata in valurile marii ne aduc clipe de bucurie si fericire – o comoara. La batrinete vezi ca din tot iti ramin amintirile , prietenii , comoara care ti-a incalzit sufletul. Poti sa zici sigur ‘Doamne nu as schimba nimic , nici din bune , nici din rele..’ Cele bune - o familie, o casa, un copil , o clipa divina iti spun ca viata merita traita si are un scop , cele rele iti deschid ochii la cele importante ,la cele pe care merita sa le retii si care trebuie sa-ti conduca viata…"
Asa imi spunea intr-o zi un batrin la un pahar de vorba si cu care avusesem curajul sa intru intr-o discutie .Nimeni nu mai vorbise cu el de ani de zile. Oamenii din sat il considerau ciudat , nu nebun , doar ciudat. Nici nu statea in sat. Isi facuse o coliba pe malul marii , departe.
Uneori cind oamenii treceau prin apropiere il vedeau amenintind cu pumnul marea.
Intr-o dimineata, dupa furtuna , marea lasase pe plaja , la nici zece pasi de coliba, o
baltoaca verzuie strabatuta de gindacei , si in mijlocul ei - o piatra.
Parea o piatra obisnuita, verde – roscata, cam de doua palme, cu zeci de gauri si scobituri acolo unde muscase apa.
Batrinul se uita chioris la ea , dar nu facu nimic, doar ameninta cu pmnul marea.A doua zi dimineata, baltoaca parca se marise un pic si si odata cu ea si piatra.Era acum cam pina la genunchiul unui om.Incerca sa o rostogoleasca dar nu reusi.Piatra prinsese radacini.Dupa inca o zi , piatra era si mai mare.
Batrinul se aseza in pragul colibei , isi aprinse o pipa si se uita indelung la piatra si la mare.Dupa o saptamina , piatra era cit coliba si se apleca amenintator catre ea.In jurul ei era un briu de apa reinprospatat in fiecare noapte de valurile marii.Cei din sat ce treceau pe plaja ziceau ca nu-i lucru curat, ca se razbuna marea.Cu o zi inainte ,de sfintul Andrei a fost o caldura amenintatoare.Aerul tremura si toate lucrurile aveau contururi serpuitoare.Marea ne se misca.Catre seara aparu un norisor si un vinticel insistent incepu sa valureasca marunt marea.
Peste noapte se pornii furtuna.Oamenii povesteau apoi ca nu mai vazusera o asa dezlantuire de stihii.
Dimineata , rasari un soare urias ,vintul cazu si marea se linisti.
Cei din sat ce treceau pe plaja ramasera surprinsi.Plaja era goala.Coliba disparuse si odata cu ea si batrinul si piatra. In locul lor nisipul era plin de mici baltace verzui in care forfoteau zeci de gindacei.