Sfintii Petru

Demult , demult , cind se incalta puricele cu opinci de 99 de ocale de fier , sarea pina in virful cerului si tot zicea ca e usor ; cind se plimba lupul cu iepurele de brat si cind umblau povestile pe ulita , am prins si eu una de coada si am bagat-o in casa.Si-acum o sa v-o spun si voua . Si-am incalecat pe-o lingura scurta s-o dau pe la nasul cui n-asculta.

Erau doi frati gemeni ,atit de asemanatori incit parintii , ca sa nu-i incurce i-au botezat pe amindoi cu acelasi nume – Petru. Si erau tare neastimparati si nebunatici fratii. Tot timpul faceau pozne d-alea nefacute si facute.

Au atirnat intr-un pom de coada sarpele casei – si tare s-a necajit bunica caci sarpele casei apara casa si aduce noroc, au gasit undeva niste sulite si le-a virit in pamint de tot , una linga alta si l-au chemat pe catelul pamintului ( cel care l-a ajutat pe Dumnezeu sa faca pamintul ) de si-a zdrobit botul si o saptamina a urlat de durere ; i-au taiat pletele lui Muma padurii , i-au furat sulita lui Sf.Gheorghe si i-au dat ceai de flori adormitoare balaurului ; nimeni nu mai putea trai linistit de raul lor , nici omul , nici gadinele.

Dar cel mai tare s-a suparat Dumnezeu cind i-au furat biciul lui Sf.Ilie si I-au inhamat caii cu capul la caruta.
‘Nu mai se poate trai de raul vostru – uitati-va ce munte de jalbe s-au adunat ! Si cum nazbitiile voastre sint de doua ori mai mari cind sinteti impreuna , o sa va despart . Ziua ta o sa fie pe 29 ciresar si o sa poti sa faci ce nazdravanii vrei sau sa maninci ciresi si tu o sa te duci pe 16 gerar si o sa inlantuiesti intii lupi si o sa le hotarasti mincarea. '

Si-asa se facu si tot anul tinjesc unul dupa altul dar de rele tot nu s-au lasat. Pina in zilele noastre orice bun crestin – sarbatoreste pe Sf. Petru de vara si pe Sf. Petru de iarna la fel si cu aceeasi cinste nu cumva sa le faca sfintii vreun pocinog.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus pvestea asa ; si-am incalecat pe-o lingura lunga si v-am spus povestea sa v-ajunga.