Nehotarire

Pe la noi prin sat umbla mereu Dumnezeu cu Sf. Petru. Pe la rascruci sa blagosloveasca apa fintinilor, pe uliti sa priveasca inimile satenilor. Ai grija mare cind mergi seara tirziu ca ori te intilnesti cu Ei, ori cu ‘uciga-l toaca’.

Si uite asa intr-o seara se oprira Dumnezeu si Sf. Petru la portile casei lui Ieremia. Batura la poarta ca tot oamenii cumsecade si asteptara. In casa Ieremia ii auzi ca dadeau zavozii huiet mare, dar era nehotarit - sa se duca sa deschida poarta sau sa dezlege ciinii. ‘Ce facem Doamne?’ intreba Sf.Petru. ‘Ce sa facem, mergem mai incolo’ si plecara. Asa era Ieremia de cind se stia, cum ii placea ceva indata voia altceva. Nici la mincare nu ii era mai bine, nu indrepta furculita catre un dumicat ca indata celelalt i se parea mai gustos.

Altfel era om bun, dar niciodata nu se hotara ce sa dea de pomana. Cind ajunse in fata lui Sf.Petru acesta se scarpina in cap caci vezi el cunostea inimile dar acum nu se prea potriveau cu faptele. Deschise el poarta raiului, dar cum se nimeresc lucrurile iaca si Aghiuta cu o oferta pentru iad.

Tare grea alegere pentru Ieremia; si-n ziua de azi mai cumpaneste.