Siragul de perle

Miss Arple pleca in Grecia sa-si incalzeasca oasele batrine si sa admire flora mediteraniana. In Atena afla cu parere de rau ca prietena ei Alexandra Marachidonis murise in iarna si Miss Arple se intilni doar cu singurul nepot al Alexandrei caruia ii si daduse numele Teodor Antonichiasos.
Proaspat casatorit, Teodor primise mostenire doar un mic apartament in Atena si un mic cont pentru zilele de restriste. Miss Arple, ascultind povestea tinarului ii spuse doar ca in satul ei este o vorba chinezeasca: ‘Daca vrei sa treci muntele trebuie sa crezi in miracole, dar trebuie sa faci singur intiiul pas’.

Viata tinerilor era destul de grea dar cind veni si primul copil lipsurile si necazurile incepura sa apara foarte des. Tinarul era un mic functionar la o banca si salariu lui era destul de mic, iar acum cind ramasese singurul venit in casa, saracia incepu sa-si lase mirosul. Izabelle plingea din ce in ce mai des si singura lor bucurie era copila lor Sophia. Cind plingea incetisor se ducea la icoana Maicii Domnului ramasa mostenire de la matusa lui Teodor, impodobita cu imortele si cu matanii si se ruga sperind in singurul ajutor pe care il mai vedea in viata.

Greu si cu lipsuri copila crescu, se facu o domnisoara de toata frumusetea si cuminte; alte griji bintuiau acum mintile parintilor. Fata era saraca si se va marita greu. In cartierul ei statea si un tinar student la calculatoare, sarac si el, cu care fata facea meditatii si incurajata de el, incepu si ea facultatea de calculatoare. Acum stateau toata ziua alaturi in fata calculatoarelor dezbatind vreo problema. Azi o imprimanta de impartit, miine un scaner, un internet; au trecut apoi la cite o inghetata si in sfirsit a venit si ziua cind a trebuit sa vorbeasca cu parintii tinarului sa vina sa o ceara de sotie pentru fiul lor pe Sophia. Cind auzira parintii se bucurara pe o parte si se intristara pe alta pentru ca stiau greutatile prin care trecusera ei si prin care or sa treaca si copii. Incepura sa faca curatenie prin casa in vederea asteptatei vizite si stersera de praf toate bibelourile primite cadou, spalara vesela, scuturara covoarele, stersera de praf cartile, singurele lor cheltuieli de lux din viata.

Intr-un tirziu se asezara sa se odihneasca. Le cazura ochii pe icoana, imortele si matanii. Stersera de praf icoana, scuturara florile si le udara un pic sa le invioreze culorile si se apucara sa stearga mataniile, margea cu margea; vazura apoi ca nu sint margele obisnuite, erau mai lucioase, mai stralucitoare, erau perle – un sirag de perle negre in valoare de peste un milion de dolari.